Satul Șoimeni tot aparține la comuna Păuleni-Ciuc, satul de sub munte este situat la est de centrulcomunei, la poalele Munților Csíki, la punctul de întâlnire al văilor "Aracs" și "Remete".
Un sat minunat, înconjurat de păduri de pin.
Conform istoriei orale, Castelul Csomor a fost așezat în locul de azi a pensiunii Várdomb, de unde provine și numele satului. Istoria satului datează din secolul al XIII-lea. Locuitorii din Șoimeni au participat la lupta împotriva tătarilor, în secolul al XVI-lea, la marea răscoală secuiască și la răscoalele ulterioare. Șoimeni a avut o relație semnificativă cu satul Cioboteni, deoarece s-a separat de acest sat în a doua jumătate a anilor 1700.
Până în 1990, nu a existat nici o biserică aici, așa că împreună cu Cioboteni și Toplița, aceasta a avut filioane sub numele de Eparhia Sf. Petru.
În 1965 a fost înființată o bibliotecă la Șoimeni. O realizare importantă de remarcat este piscina, care a fost construită de locuitorii satului prin lucrări de voluntariat sub conducerea lui Antal Adolf, dar din păcate, nu mai este operațională astăzi.
Electrificarea satului a început în 1967, iar în 1980-81 a fost construită rețeaua de alimentare cu apă, iar între 1998 și 2000 a fost finalizată rețeaua de gaze.
Satul Șoimeni este situat în zona montană, iar productivitatea terenurilor agricole este destul de redusă. Ocupația principală a populațieieste creșterea animalelor, care este completată de cultivarea solului slab. Din cauza climatului aspru, principalele culturi agricole sunt cartoful, secara, ovăzul și orzul. Totuși satul deține o comoară neprețuită - peisajul magnific. Munții maiestuoși, pădurile magnifice cu aer curat, apa pură și proaspătă a pârâurilor repezi sunt valori cu care puține sate sau orașe se pot lăuda astăzi.
Zona Ciucului datorită originii vulcanice ale lanțurilor muntoase Harghita, este bogată de vărsări de ape minerale, vărsări de gaze, bogată în izvoare cu o mare varietate de surse medicinale carbogazoase, de fier, alcaline și radioactive, folosite în medicina populară încă din cele mai vechi timpuri. În jurul satului Șoimeni există două izvoare majore, unul în capul pârâului "Aracs" și izvorul "Büdösvíz", care are o sursă de apă minerală sulfuroasă.
Satului aparține Valea "Szalonka", care a devenit faimoasă de-a lungul istoriei. La un moment dat, aceste zone au format moșia familiei Csomortány, de unde provine și numele satului.
La hotarul de est a satului, în valea pârâului "Aracs", se află o piatră memorială îngrădită, care ne amintește de trecutul istoric.
În decembrie 1660, marea adunare din Reghin i-a ales ca împărat pe Kemény János. Sultanul a acceptat alegerile în 1661, dar a ordonat lui Kemény să-l acorde pe fiul său, Simon ca ostatic și să plătească un tribut de doi ani. Kemény voia să scape de turci și să caute protecția împăratului austriac Lipót I. Turcul a aflat despre intenția lui Kemény János, așa că pașa Ali a chemat țara să-și aleagă un alt conducător. Cum apelul său nu a fost împlinit, la 15 iunie, 5000 de tătari au pătruns în Transilvania, distrugând și răpind. Ali căuta un conducător. La 14 septembrie 1661, Apafi Mihály, care s-a întors acasă din captivitatea tătară, a fost ales conducător prin ordinele adunate la Târgu Mureș. Turcii i-au avertizat pe secui despre fidelitatea lui Apafi.
Cei din Gheorgheni, sub conducerea lui Lázár István, ciucanii, sub administrația lui Petki István, județul Trei-Scaune sub conducerea lui Béldi Pál, nu l-au recunoscut pe Apafi ca conducător. Așa că pașa Ali a trimis pe pașa Ismail împotriva Ciucului. Drumurile blocate au fost ocolite, iar pe 17 octombrie, sătenii din Ciuc s-au trezit să vadă satele arzând în spatele lor. Pașa Ismail a atacat Ciucul timp de trei zile. În momentul atacului, clopotele din zonă au fost trase și locuitorii au fugit spre Biserica Franciscană din Șumuleu Ciuc. Tătarii lui Ismail au pătruns în templu, au măcelat oamenii care aflau acolo și au dat foc bisericii. Șeful bisericii, Somlyai Miklós, a încercat să salveze valorile bisericii: obiecte și vase liturgice, îmbrăcăminte liturgice și darurile femeilor nobile. S-a îndreptat spre Șoimeni, în valea pârâului Aracs. Dar tătarii, pe de altă parte, i-au depășit, ucigând pe Somlyai și tot anturajul lui. Locul în care a avut loc acest eveniment se numește "Paparatás". Șoimenii au ridicat aici un monument din piatră în 1885, un monument care a stat până în anii '60. În anii 1970, o nouă piatră memorială a fost ridicată aici de comunitate, iar deoarece satul nu avea niciun templu, această piatră memorială a fost desemnată ca și loc de pelerinaj.
Într-o invazie ulterioară a tătarilor din 1694, Csomortányi István, văzând că inamicul crește pe neașteptate, a oprit pe o stradă a satului cu unele dintre rudele sale și a luptat eroic acolo, și nu numai că a ținut pe dușman până când locuitorii au scăpat, dar a și respins atacul tătarilor. Apoi, urcându-se pe calul lui rapid, a pornit spre proprii săi oameni, dar, în drum a fost atacat de niște tătari ascunse în tufișuri. Săgețile tătarilor nu l-au lovit pe eroul Csomortányi, dar el a împușcat unul dintre tătarii. Tătarii au fugit cu cadavrul legat după caii lor, acesta încătrântind în aer cu sabia tulburată.
Locuitorii satului nu trăiau în iobăgie nici în Evul Mediu sau în timpul societății huberiene, ci erau secuii liberi și asigurau protecția granițelor.
Valea "Szalonka", situată printre păduri, a fost o zonă deosebit de importantă pentru secui chiar și pe vremea lui Rákóczi Ferenc, în timpul revoltei împotriva conducătorilor Habsburgi. În 1763, când generalul austriac a început să organizeze regimentul de frontieră din Ciuc, mii de bărbați au fugit în pădurea "Szalonka" din Șoimeni, unde au fost înșelați de Buccow sub pretextul unei întâlniri pentru a pregăti masacrul de la Siculeni.
În cadrul comemorării a 240 de ani a masacrului de la Siculeni în Biserica din Delnița au fost amplasate plăci memoriale pentru a comemora rolul rezistenței secuiești: pastorii Beke István și Zöld Péter, precum și Páll Gábor și Vámszer Géza, ca salvatori ai bisericii. Textul de pe tablă amintește tuturor vizitatorilor că „În această biserică sfântă, pastorii Beke István și Zöld Péter au servit ca conducătorii spirituali ai luptelor secuiești înainte de masacrul de la Siculeni". Pe cealaltă placă se află textul: în amintirea lui Páll Gábor, Kamer Edit și Vámszer Géza, care prin sacrificiul lor în anii 1930 au salvat această biserică de la distrugerea ei, parohia Delnița - Păuleni-Ciuc.
